Astazi vreau sa va spun o poveste cu peisaje incredibil de frumoase, oameni extraordinari si creatii LEGO desebite. Presimt ca va fi un articol destul de lung, pentru ca si am multe lucruri sa va povestesc. Si nu toate LEGO-related, dar sper, interesante.

Dar sa purcedem, zic. Totul a inceput cu o invitatie facuta de Ivan Angeli, Ambasadorul LUG-ului Beokocka, de a participa la expozitia LUGs United pe care o organizeaza in Belgrad in fiecare an. Initial nu luam in calcul sa mergem, mai ales ca vizitasem Belgradul deja in anii trecuti. Insa hotararea noastra initiala s-a schimbat in momentul in care ne-am planuit concediul si am decis impreuna cu H sa facem un road-trip prin tara, sa ne intalnim cu membri RoLUG de la care sa luam cateva creatii, pe care sa le prezentam la expozitia din Belgrad. Practic, o plimbare prin tara cu opriri in diverse orase si cu destinatia finala Belgrad. Nu am vrut sa ne facem foarte multe planuri, in afara de orasele prin care urma sa trecem si sa ne cazam, am vrut sa ne bazam pe spontaneitate si ce simteam sa facem la momentul respectiv.

TRANSFAGARASAN & SIBIU
Am pornit la drum duminica, 2 septembrie. Planul era sa innoptam in Sibiu, iar daca vremea ne permitea, sa mergem pe Transfagarasan. Vremea a tinut, intr-adevar, cu noi si am reusit sa facem traseul propus. Ne-am oprit la Curtea de Arges, barajul Vidraru si lacul Balea. Am redescoperit peisaje deosebit de frumoase pe care nu le mai vazusem de 13 ani. Iata si cateva imagini:

Am ajuns pe seara in Sibiu, destul de obositi dupa un drum lung, am iesit sa mancam in oras, dupa care, directia pat! Am descoperit in Sibiu un restaurant pe care l-am pus pe lista cu locuri de revenit, pentru ca ne-a placut foarte mult mancarea de acolo. Restaurantul se numeste Benjamin Steak House, este chiar in centru si va recomand cu mare drag supa crema de porumb! Daca nu ati mancat pana acum asa ceva, incercati-o, este deosebit de gustoasa! Sibiul l-am mai vizitat in urma cu cativa ani in perioada de dinainte de Craciun. Ne-a placut mult orasul, si pe zi, si pe noapte.

CLUJ
A doua zi dimineata, dupa o scurta plimbare prin centrul Sibiului, am pornit spre Cluj. Seara, ne-am intalnit la o terasa cu Stefan (Homersapien), care ne-a dat cateva creatii ale lui Mihai (Braker23) pentru expozitia din Belgrad. Am stat la povesti pana cand a inceput o ploaie torentiala ce ne-a gonit acasa. Doar ca in drum spre casa, ne-am oprit si la un film pe care vi-l recomand daca va plac filmele de actiune pline de efecte speciale si cu un actor care se pare ca a descoperit secretul tineretii vesnice 😀 Misiune Imposibila. Nu am mai avut timp sa revizitam Clujul, timpul a fost destul de scurt, dar oricum il cunoastem, am fost de cateva ori acolo, in special datorita expozitiilor organizate de Brickenburg.

ORADEA
In urmatoarea dimineata, am plecat spre Oradea. A fost prima data cand am vizitat acest oras si am fost foarte surprinsi de frumusetea lui, in special a cladirilor din centru. Am ramas profund impresionati de arhitectura lor si de atmosfera orasului. Si drumul intre Cluj si Oradea este foarte frumos pe mai multe portiuni. In Oradea ne-am intalnit cu Botond (endaerkened) si fiul lui, Bence, care ne-au si gazduit in casa lor, drept pentru care le multumim inca o data. Am stat si cu ei la povesti ore intregi la o terasa si ne-au dat si un MOC pentru expozitia din Belgrad. Ne-ar fi placut tare mult sa ne intalnim si cu Andrei (Vitreolum), insa o raceala l-a impiedicat sa ni se alature la terasa. Vedeti mai jos cateva poze din Oradea.

TIMISOARA
Urmatoarea oprire a fost in Timisoara, oras pe care l-am mai vizitat anul trecut si ne este tare drag. Ne-am intalnit cu Antonia si Stefan (atu88 si thedutch21) spre seara si am stat la povesti la o prajitura si un suc. Vedeti mai jos cateva fotografii din centru. A doua zi dimineata ne-am intalnit si cu Ramona si Didi de la Clever Frog, oameni super de treaba, ne-au dat cateva ponturi legate de locurile pe care le mai putem vizita la intoarcerea din Belgrad, ca si Antonia si Stefan de altfel.

BELGRAD
Am ajuns in Belgrad joi seara. La vama nu am avut probleme, romanii doar ne-au verificat buletinele si talonul masinii, sarbii ne-au cerut sa le aratam si portbagajul si a trebuit sa le explicam de ce aveam atata LEGO cu noi. Aveam o invitatie scrisa, semnata si stampilata de Beokocka, i-am aratat-o vamesului, o citeste, ridica dintr-o spranceana, ne-o da inapoi si ne zice “Ok, I believe you!” si ne-au dat drumul. Drumul de la granita a fost destul de pustiu, era cel recomandat de GPS ca fiind cel mai rapid. Masini foarte putine pe o bucata destul de mare de drum, insa am dat peste niste utilaje agricole cu funduri atat de mari incat ocupau banda lor plus jumatate din a noastra. Ca sa le depasim, a fost necesar sa o ia ei pe aratura (ca doar asta si fac, nu? ;)) ca sa putem avea si noi loc.

Cum am spus mai sus, am ajuns seara in Belgrad, ne-am cazat intr-un apartament pe care ni-l rezervase Ivan (foarte ok, chiar in centru, avea si o bucatarioara ce a fost binevenita – nu am stat sa gatim, normal, insa micul dejun il luam dimineata in camera), dotat cu tot ce trebuie si parcare subterana. O chestie haioasa, fiecare apartament avea un nume (era o cladire de 6 etaje compusa, cred, doar din apartamente de inchiriat pe termen scurt). Al nostru se chema Merlin, si nu de la vrajitorul Merlin, ci de la celebra Marilyn Monroe, al carei chip trona intr-un tablou imens deasupra patului.

Am mers apoi in locatia unde urma sa se tina expozitia sa ne intalnim cu Ivan, o parte din membrii Beokocka si alti cativa musafiri care sosisera si ei deja.

Sa va povestesc un pic despre locatia expozitiei – resedinta Ambasadorului Danemarcei. O vila veche, foarte frumoasa, cu incaperi inalte si spatioase si pline, bineinteles, de creatii LEGO 😀 In mare parte, ale lui Ivan, el deja isi montase aproape toate exponatele. Expozitia nu a fost deschisa publicului larg, am aflat lucrul asta cu putin timp inainte de plecare. Eu eram obisnuita cu expozitiile pe care le organiza Ivan in anii trecuti intr-un centru cultural ce era plin incontinuu de vizitatori. Insa de anul trecut, a inceput sa organizeze expozitii in cerc restrans, accesibile doar cunostintelor lui si probabil si ale Ambasadorului, cu focus mare pe socializare. Sunt mai importanti pentru el oamenii care participa cu creatii la expozitie decat numarul de vizitatori. Si chiar i-a iesit anul asta!

In seara de joi am facut cunostinta cu Ambasadorii a 2 LUG-uri din Germania si Polonia si am luat cina pe terasa vilei. A fost o seara foarte placuta, ca si companie si temperatura ce s-a incheiat cu un somn lung si odihnitor.

A doua zi, vineri, a fost ziua de montare pentru LUG-urile invitate. Am facut cunostinta cu alti Ambasadori si membri apartinand unor LUG-uri din Grecia, Ungaria, Austria si Slovenia. S-au montat exponatele, iar seara am mers cu totii la un restaurant in apropierea Bisericii Sf. Sava, una dintre cele mai mari Biserici Ortodoxe din lume (o vedeti in pozele de mai jos). Restaurantul a fost decorat cu postere LEGO si 3 mese lungi erau rezervate doar pentru noi. Am avut ocazia sa facem schimb de opinii despre diverse lucruri LEGO-related si non-LEGO related cu alti invitati. In felul acesta, spre exemplu, Ambasadoarea unui LUG din Germania a aflat ca in Romania seturile LEGO sunt mai scumpe decat in Germania si foarte scumpe raportate la salariile noastre medii, in comparatie cu ale lor. A fost o seara foarte faina, iar cina a fost din partea casei. Se pare ca sarbii mananca foarte multa carne. De fiecare data cand ne-au pus la masa (asta nu a fost singura ocazie), mesele erau pline de platouri cu diverse tipuri de carne. Noroc ca nu era nimeni vegetarian!

Sambata a fost prima zi oficiala de expozitie. Ne-am admirat reciproc creatiile, am discutat despre ele, am facut o gramada de poze (le vedeti la finalul articolului) si din nou am socializat. Am avut ocazia in excursia asta sa intalnim oameni foarte misto, pe unii ii stiam deja de pe LAN, insa acum pot asocia o fata cu un nume si am revazut oameni faini pe care i-am cunoscut in anii trecuti.

La un moment dat, toti Ambasadorii ne-am strans pe terasa vilei pentru a discuta diverse chestiuni ambasadoresti, despre ce se intampla in LAN, despre schimbarile tot mai frecvente aduse de TLG, despre cum credem ca vor evolua lucrurile etc. A urmat apoi o prezentare facuta de 2 polonezi care construiesc niste creatii de mari dimensiuni si care urmeaza sa fie expuse si in Bucuresti cat de curand. Cand am mai multe detalii, va anunt.

Au urmat si niste jocuri haioase de rapiditate in constructie, o tombola cu cateva premii, dupa care Ivan a oferit fiecarui participant cate o medalie in functie de activitatea sa, MOC-urile aduse, comportament in diferite situatii etc. Medalia mea poarta numele de Mozaic Machine (nu necesita explicatii de ce, nu? :D) iar a lui H, pentru ca i-a obisnuit pe sarbi cu diverse gadget-uri, cum chiar ei au spus-o (in anii trecuti H a prezentat Caruselul Imperial si Fantana lui Khator cu apa curgatoare, iar acum masina de facut baloane) si pentru ca se asteapta ca in viitor sa construiasca o masinarie cu care sa ii ucida pe toti, Future Skynet CEO.

Dupa alte discutii si socializari, cina ne-a fost servita in sistem bufet suedez, din nou, multe tipuri de carne, dar foarte gustoase. Apoi am montat cu totii un mozaic de 100 de placi de 48x48 studs (10x10) construit din caramizi de 2x2, ce infatisa un inger celtic. 100 de placi!

Dupa ora 9 am plecat cu taxiurile spre un club cu muzica live, unde am fost avertizati ca urma o petrecere nebuna! Si asa a si fost – o trupa rock a cantat live cover-uri internationale foarte cunoscute, dar si melodii sarbesti, am si dansat, s-a baut multa bere, shot-uri de rachia, am povestit din nou, ne-am imprietenit, toata lumea s-a distrat grozav. Am ajuns acasa inspre dimineata.

Duminica a fost o zi relaxanta. Dupa pranz, am mers cu totii pe un ponton pe raul Sava. A fost o plimbare scurta cu barcuta, dupa care am petrecut cateva ore bune in compania celorlalti invitati (si a unor gaste) si ne-am relaxat. Cateva poze mai jos, si cu Biserica Sava de care va spuneam mai sus.

Dupa-amiaza am mers la expozitie sa strangem exponatele, pentru ca ne propusesem ca a doua zi dimineata sa plecam. Alti invitati au mai ramas si luni toata ziua, sa aiba ocazia sa si viziteze un pic orasul. Noi, de data asta, nu am mai facut-o, dar stiam deja ca Belgrad este un oras frumos. Ne-am luat la revedere de la toata lumea (unii plecasera deja inaintea noastra) si ne-am pregatit pentru drumul lung ce ne astepta a doua zi.

CASCADA BIGAR & DUNAREA
Ultima zi din vacanta noastra, luni, a fost incheierea perfecta pentru un concediu de vis. Prima oprire era stabilita la Cascada Bigar. Insa pana sa ajungem la ea, am descoperit Lacul Gura Golumbului ce ne-a incantat cu un peisaj deosebit (vedeti mai jos). Nici cascada Bigar nu ne-a dezamagit, nu avusesem ocazia sa o vedem, si am facut si traseul scurt pe malul paraului pana la pestera cu intrarea verticala.

A urmat apoi o portiune de drum intre Orsova si Drobeta-Turnu Severin cu peisaje de vis. Nu am fost pana acum in zona asta si sincer nu credeam ca Dunarea poate fi atat de speciala, o intindere imensa de apa, incredibil de frumoasa. Ne-am oprit in Drobeta la Taverna Sarbului (ne era deja dor) si am privit Dunarea pana cand s-a inserat.

Dupa care am pornit la un drum intins de (doar) 300 km si ceva pana acasa. Si asa s-a incheiat vacanta noastra, un pic obositoare, pentru H cel putin, dar incredibil de frumoasa. Am avut ocazia sa descoperim locuri deosebite, sa revedem oameni dragi si sa intalnim unii noi pe care deja ii putem numi prieteni.

Va las in final cu imagini de la expozitia LUGs United, pe care, speram noi, sa o vizitam si la anul. Iar daca aveti intrebari sau vreti sa aflati mai multe lucruri, va raspund cu drag in comentarii sau pe forum.