Vineri, 5 februarie.
Concurentii, cu mici si mari, adica si cu familiile lor, au ajuns in Brasov, majoritatea in acelasi loc, Casa Samurai. Iulian s-a cazat in alta locatie.
Ne-am intalnit, ne-am adunat, am discutat, am stabilit ora si locul de intalnire pentru a doua zi. S-au facut probe, s-a revizuit comportamentul modelelor lui Mihai.

foto1_rolug

Edd si-a prezentat primul lui MOC. Interesant, facut cu motoare PF tren. Dar din pacate s-a dovedit ca acestea au doua inconveniente: sunt prea slabe ca putere necesitand o demultiplicare substantiala si modul de prindere pe piesele tehnic lipseste cu desavarsire, astfel incat montura de conectare cantareste mult, scazand drastic randamentul.
Am incercat sa modificam modelul pentru a utiliza totusi aceste motoare.

In cele din urma (dupa vreo doua incercari nereusite cu demultiplicare pe roata melcata sau pe roti dintate normale) s-a renuntat la motoarele de tren si s-au folosit doua motoare M. Alta viata! Modelul astfel creat a fost usurel si foarte competitiv, cum avea sa o demonstreze in ziua urmatoare.
Stingerea pentru unii dintre noi s-a facut pe la 02:45, iar Edd urma sa se prezinte cu un model functional.

Sambata, 6 februarie
Am plecat spre Poiana fiecare pe cont propriu, adica familia si masina: Stefan si Stefan Jr. cu familia, Mihai cu familia, Iulian cu baiatul lui, Robert si eu cu Mirona si Edd.

Ulterior au sosit si Victor si Andu Neamtu impreuna cu parintii. Punctul de intalnire a fost Biserica de Lemn din Poiana.

Pana sa ne adunam cu totii, Mihai, Stefan, Edd si subsemnatul, am creat un traseu pe o poteca prin zapada batatorita, cu mici denivelari, pana la marginea unei padurici, unde am intrat urcand o rampa pe o lungime de 1-2 m, am traversat o scara de beton si am stabilit finishul dupa inca un urcus de vreo jumatate de metru. Traseul a fost marcat cu jaloane, ca de obicei. Am renuntat la sfori delimitatoare. Oricum era destul de evident pe unde sa o luam. Nu traseul era complicat, ci imprevizibilitatea modelelor pe zapada. Ideea era sa il parcurgem in intregime intr-un interval de maxim 10 minute pentru fiecare concurent.

Am reusit sa ne adunam cu totii si am pus pe trepte modelele concurente, conform traditiei, la pozat. Sa fiu sincer, nu stiai pe care sa o iei in prim plan. Iulian si Mihai au scos artileria grea, Mihai este cel ofensiv, montandu-si ca de obicei cate un tun-mitraliera pe modelul de top. Iulian cu o senilata carosata, avand la baza EV3 comandata prin BT de pe telefon, ne punea pe ganduri cu singura optiune de a nu avea nicio sansa la podium. Cel putin eu. Erau 17 modele de competitie + o oaie norocoasa! Zi lunga!

Dupa fotografia de grup, am tras la sorti ordinea intrarii in concurs:
1 – Manas Flexor – Mihai

2 – Winterized Zdreanta – Robert

3 – The Big – Stefan Jr.

4 – The Good – Stefan

5 – Little Joe – Victor

6 – Pionul – Horatiu

7 – Calul – Horatiu

8 – The Bad – Stefan

9 – Double Trouble – Mihai

10 – Tracked Kolun – Mihai

11 – Rasnita – Edd

c11_rolug

12 – Sageata – Andu Neamtu

13 – The Bigger – Stefan

14 – Nebunul – Horatiu

15 – SAR Snowcat – Iulian

16 – Ripsaw Madness – Mihai

17 – The Ugly – Stefan

Am stabilit oamenii „in charge” cu diversele taskuri pe durata competitiei: Bricky – reportaj; Edd – filmare; Subsemnatul – cronometrare + tinerea punctajului; Mihai (Motorizare) – pe care il dorim la concursurile viitoare – ne-a ajutat cu fotografii de calitate: multumim mult!

Au pornit primele modele, pe roti. Hopa! Aluneca cu spor pe zapada. Nu trec nici de cel mai ridicol damb. Am stabilit initial 3 minute maxim pentru parcurgerea unui fragment de traseu de 5m. Slabe sperante pentru roti de 94 sau 81. Mai reusite au fost cele de motocicleta, de 100. Au venit senilele mici, de cauciuc. Ceva mai bine ca rotile, dar tot chinuite rau.

Primele 7 modele printre care si doua ale mele nu au reusit sa parcurga primul segment! Unele au avut probleme cu directia. Altele cu bateriile. Dar marea problema au fost rotile. Orice ai fi incercat, cu fata, cu spatele, lateral, prin zapada afanata etc, degeaba. A intrat inconcurs o prima senilata (Stefan Jr.). Ne asteptam sa vedem in sfarsit pe cineva trecand de prima portiune dar s-a impotmolit din cauze necunoscute. Deziluzie totala!

A urmat in competitie Stefan cu o senilata cu pini (The Bad), destul de usoara.

Trece fara probleme de portiunea de 5 metri, apoi Stefan decide sa nu o bage prin zapada afanata si obtine o penalizare de 200p, mai urmeaza inca 3 interventii de oprire de la rasturnare, cu cate 50 puncte penalizare si termina tot traseul!!!!! Cu un timp total de 4.02 minute! Rapid model! Cine raspunde challenge-ului sa termine traseul?

Ca sa crestem spectaculozitatea concursului, am convenit ca modelele care nu reusesc sa treaca de prima portiune sa fie ajutate contra unei penalizari de 50p. Asa le permiteam si altor concurenti sa viseze la un traseu mai lung.

Astfel, a urmat un numar de 5 modele care au fost ajutate sa treaca de primul segment, nu s-au incumetat sa parcurga zona de zapada afanata si au avut astfel fiecare cate o penalizare de cel putin 250p. Toate bune si frumoase, dar in padure exista o rampa dificila, pentru ca sub zapada se afla ace de brad. Acolo s-au oprit majoritatea lor. Rotile sau senilele mici alunecau fara speranta.

De remarcat senilata mica a lui Edd, care s-a miscat sprinten si a fost nesperat de competitiva. E clar, la TT-ul urmator Edd trebuie sa ne uimeasca cu o masina pe masura.

Intra in concurs unul dintre favoritii competitiei: SAR Snowcat tinut in frau de pilotul Iulian.

Ne asteptam sa vedem ceva spectaculos. Si vedem: calca pur si simplu in senile prima portiune; trece prin zona de zapada afanata – primul model care are acest curaj – urca rampa din padure, strabate treapta si urca ultima portiune spre finish, cu un total de 6.45 minute si 0 puncte penalizare!!! Aclamam cu totii, fiind convinsi ca se poate! Bravo Iulian! Are podiumul asigurat, dar care treapta?

Urmeaza Ripsaw Madness, cu tunul caracteristic lui Mihai.

Are pini in senile spre deosebire de elementele de cauciuc rosii ale modelului lui Iulian. Vor fi oare mai bune? Pleaca, trece lejer de primul segment, trece prin zapada afanata ca si cum ar merge pe macadam, revine pe traseu, urca aproape fara probleme rampa cu ace de brad, si ajunge la final in 5.20 minute si fara penalizari!!!! Mai repede ca SAR Snowcat! E clar cine este campionul competitiei.

Urmeaza si The Ugly, fara a vedea nimic spectaculos. Cei care nu au reusit sa termine primul segment au incercat sa mai parcurga si pe al doilea, sa vada cat de departe ar ajunge, dar deja suntem obositi, ne grabim si se stie cine este pe podium.

Asa ca stangem in graba, mergem la masini si plecam spre un loc unde putem sa stam la masa, sa discutam despre competitie si modele si sa facem premierea. Cel mai potrivit loc este cunoscut de Mihai/Motorizare si astfel ajungem la Mall-ul Coresi.

Podiumul fiind clar: 1 – Mihai; 2 – Iulian; 3 – Stefan, premiile au fost oferite si primite cu placere. Restul participantilor la concurs au primit cate un Mixel.

Cam asta este pe scurt cronica Concursului Rolug TT Poiana Brasov 2016.
A fost distractie, ca de obicei. Au fost schimburi de idei si pareri. Am ras, am aclamat, ne-am jucat in zapada. Vremea a tinut cu noi, zapada din belsug, soare, ceva lume curioasa. Oricum ne-am izolat de multimea care asaltase toate partiile. Ne-a placut si ne-am simtit bine.

Seara ne-am adunat iar, pe esplanada din Brasov si ne-am retras intr-un local, unde am ras, discutat si stabilit unele reguli ce va urma sa le aplicam in concursurile urmatoare.

Duminica 7 februarie, am plecat fiecare spre casele noastre, pe o vreme cu cer senin si soare orbitor, mai putin Iulian si Robert, care se mai bucura de peisajul brasovean pana miercuri.

Urmeaza sa revin cu filmuletele modelelor concurente dupa ce voi reusi sa le editez.

Momentan, va las sa va delectati cu o galerie de imagini, compilata de Bricky.